Tatuajul- intre functional si estetic
Ascunse sub haine sau la vedere,mici sub forma unei monede sau acoperind tot spatele,stilizate sau imagini din natura,tatuajele au fost fascinante intotdeauna.
Asociate oamenilor damnati,de la periferia societatiisa amintim de "floarea de crin" a Evului Mediu,stigmatul femeilor adultere,sau ridicate la rang de arta,o modalitate de a infrumuseta corpul uman,tatuajele au declansat si declanseaza multe controverse.Chinezii considerau tatuajul drept o forma de degradare umana.Una dintre cele mai dure pedepse la care erau supusi raufacatorii,in Japonia influentata de moravurile chineze,il constituia intiparirea pe corp a desenelor barbare.Primelor forme de tatuare,prezente pe chipurile statuetelor milenare li se atribuiau,insa,semnificatii magice.Incepand cu secolul sapte,tatuajul devine o modalitate de identficare a criminalilor si proscrisilor.
Bastinasii din Samoa isi tatuau picioarele cu mult inainte ca primii europeni sa ajunga aici in 1772.Bravii olandezi condusi de Jacob Roggerwein,impresionati probabil de frumusetea insulei,credeau ca localnicii purtau pantaloni stransi pe corp sau bermude de matase.De altfel,acesta constituia singurul lor vesmant.
In schimb ,neo-zeelandezii isi supuneau si fata tatuajului Moko,specific maur,fapt care le sporea
seductia si vitejia pe campul de lupta. precursor al machiajului definitiv poate fi considerat tatuajul buzelor si al barbiei.Pentru europeni,tatuajul,marca a paganismului,contravenea moralei crestine deoarece intervenea asupra celei mai de pret creatii a lui Dumnezeu : omul. Conchistadorii sec. al XVI-lea vedeau in tatuajele bastinasilor din America Latina o forma de manifestare a raului.
Tatuajul ramane in afara legii pana la sfarsitul sec.XVIII-lea,cand este adus de catre marinarii tatuati pe insulele din Pacific.
Un veac mai tarziu,tatuajul isi pierde latura sa decadenta,cel putin in Anglia.Insusi Printul de Wales,viitorul rege-Eduard al VII-lea,isi tatueaza o cruce(un motiv crestin) pe cand vizita Pamantul Sfant.
Aristocratii preiau si ei obiceiul,imbogatit cu influente japoneze,raspandindu-l in inalta societate.In secolul XX, in urma experietelor celor 2 razboaie mondiale,americanii recurg la desene care inaltau curajul si patriotismul.
Antropologul german Wilhelm Joest(sfarsitul sec. XIX-lea),considera tatuajul nimic altceva decat dorinta oamenilor de a-si infrumuseta trupul,o forma de arta,fara nici o legatura cu misticul.
In zilele noastre,persista inca unele rejudecati legate de persoanele care se tatueaza.Mai putin legat de estetica,cat de convenientele sociale,tatuajul mai este inca receptat de catre unii drept un act barbar.
Un comentariu:
Parerea mea este ca tatuajul este o arta,mai ales modul in care este realizat si era realizat.Inca de la inceput acesta era folosit pentru a demostra anumite ranguri in viata tribala,dar in zilele noastre se poate spune ca acesta a devenit mai mult un capriciu al oamenilor de a se tatua cat mai mult pe suprafata corpului.ur si simplu persoanele care se tatueaza excesiv o fac doar din simplul fapt de a avea cat mai multe,sau de a stabili anumite recodruri.
Trimiteți un comentariu