La sase ani, îsi dorea sa fie bucatareasa (nu bucatar!), la sapte ani, se credea Napoleon. A ajuns, în schimb, liderul miscarii suprarealiste si imaginea universala a artistului excentric. Gandul ca ar putea trece neobservat era pentru el la fel de insuportabil ca smerenia sau saracia. Încă de copil, manifestă un viu interes pentru pictură, primele încercări le face pe cutii de carton pentru pălării, primite de la mătuşa sa, modistă.
Obisnuia sa urineze în pat în fiecare dimineata si îsi lasa excrementele în locurile cele mai neobisnuite: sertare, oale, încaltaminte. Desi era de o timiditate extrema, practica fara jena exhibitionismul, spre oroarea servitorilor care îl gaseau dimineata gol în pat.
Dali era o prezenta colorta si impunatoare in vesnica sa capa lunga, baston,cu o expresie aroganta si flamboianta mustata copiata dupa cea a pictorului spaniol din secolului XVII, Diego Velazquez. Este faimos pentru afirmatia sa: “In fiecare dimineata cand ma trezesc traiesc o placere suprema, aceea de a fi Salvador Dali”.
Operele daliniene de dupa anii ’30 (Enigma lui Hitler, Premonitia razboiului civil, Cabinetul antropomorfic, Ecou morfologic) sunt rezultatul înlocuirii intentiei artistice constiente cu asociatiile libere de idei dictate de subconstient.
4 comentarii:
Ar fi fost excelent ca mai intii sa vedem o pictura de Dali, nu una in care apare Dali, de o calitate cu totul indoielnica! Nu este un repros acut. Revin curind pe marginea temei atit de generoase. Cu drag, B.T.
Parerea mea este ca Dali a avut o personalitate ciudat dar interesanta. Bujo a pus un articol care ii descrie aceasta personalitate si as vrea sa completez si eu cu un articol: "Salvador Dali a avut, se pare, o copilarie perfect normala, sau mai exact copilaria perfecta pentru un viitor geniu al artei. Foarte rasfatat si avand adesea crize de personalitate, cu siguranta era inca departe de personajul excentric de mai tarziu. Nu doar in plan artistic Dali s-a dovedit o personalitatea controversata. Stilul sau de viata, opiniile, formele si maniera de exprimare l-au facut sa fie mereu in atentia publicului, in pofida alegerilor adesea nefericite.Dali a ales, potrivit multora, sa innebuneasca de-a binelea, in loc sa isi provoace crize. . "Nu iau droguri, eu sunt drogul", cum avea sa spuna adesea. Sau, altfel spus "Exista o singura diferenta intre un nebun si mine : eu nu sunt nebun". Era o metoda care oferea un avantaj major : libertatea totala a artistului.
Dar aceasta "metoda" a avut si un pret: de la un artist prolific, ce lucra tot timpul, Dali a devenit o celebritate, o vedeta rasfatata de massmedia, ale carei declaratii erau publicate de ziarele din intreaga lume."
Din cele spuse in articolele postate despre Dali, care descriu situatii antitetice, Dali, in ciudat copilariei fericite pe care a dus-o, mereu a vrut sa iasa in evidenta.
Talentul artistului si inclinatiile sale catre arta l-au determinat sa isi doreasca mai mult decat sa picteze pe cutiile de palarii. Personalitatea enigmatica, si tumultoasa a acestuia il fac atat de aparte in pictura, lasandu-si amprenta pe fiecare lucrare.
Figura controversata a acestuia se datoreaza picturilor sale excentrice si viziunii pe care o avea asupra vietii.
Din nevoia de a scapa din cotidian,si-a concentrat atentia asupra unor aspecte ale vietii considerate excentrice.poate ca pt el totul era normal sa fie asa,sau poate asa isi imagina el ca ar trebui sa fie.oricum,sunt pe aceeasi lungime de unda ca si ramona pt ca intr-adevar talentul lui se observa in fiecare tablou,aducand de fiecare data un gram de talent inconfundabil fata de ceilalti pictori care probabil ar fi avut aceeasi idee de a picta aceeasi scena pe care si el ar fi pictat-o.:)
Trimiteți un comentariu